Multe s-au mai întâmplat în tara aceasta dupa 1990. Si ne-am fi bucurat nespus daca printre cele multe invocate ar fi fost si niscaiva în beneficiul Natiunii Române. Dar dupa cum se poate consemna din arhiva memoriei colective, adica folclorul nou de cartier, ne cântam pe mai departe si în batjocura existenta de rahat si ne ratoim cu rânjet de cocote la cei care ne-au facut-o. De peste un deceniu si jumatate ne complacem în aceeasi stare de idiotizare colectiva acceptând printre noi tocmai pe cei care ne-au jefuit, care ne-au luat pâna si firimitura de demnitate individuala readucându-ne la statutul de mamaligari nenorociti, buni doar de pus la corvoade publice, de îmbatat înainte de vot, si de trimis la munci josnice în vestul tot mai xenofob.
Îi vedem zilnic cum ne fura, cum ne sug seva vietii individuale si de obste, cum se îmbuiba cu pâinea cea de toate zilele luata de la gura sarmanilor, cum ne sfideaza din “mertanuri”, „jipane” sau „maibahuri” aruncând imperial cu verzisori sau euroi la plebea tâmpitizata de saracie, cum pun la cale tot felul de smenuri si potlogarii ordinare fara ca nimeni sa fie deranjat, cum ne siluiesc traditia si credinta manelind doinele, cum spurca tot ce ating lasând în urma numai duhoarea lor de hiena, cum masluiesc justitia si slutesc istoria intrând cu copitele în adevarurile ei.
Îi acceptam zilnic, fara sa avem habar de ce o facem, sa vorbeasca pentru noi dar împotriva noastra, sa decida în numele nostru dar spre binele altora, sa invoce cu perfidie slujirea neamului când în fapt ei se gândesc doar la neamurile si acolitii lor, sa faca legi doar de ei stiute bune doar pentru adâncirea împilarii amarâtilor de români.
Mârâim pe la colturi, înjuram chiar si în Postul Mare si recunoastem conspirat cu voce joasa, doar între noi, ca ne ducem dracului, ca asa nu se mai poate, ca trebuie sa vina un Tepes, ca era mai bine pe vremea Raposatului pe nedrept împuscat, ca nu te mai poti descurca decât daca te dai cu ei si te apuci de furat, ca omenia nu mai este virtute, ba din contra, este un handicap, o aiureala de îmbrobodit naivii. Si daca din întâmplare vine unul cu ideea nastrusnica de a da o solutie pe masura a ceea ce trebuie curatat din aceasta tara, toti, instantaneu, parca sunt loviti de apoplexie. Devin dintr-o data muti si circumspecti, cautându-si scuza salvatoare de a o taia cât mai repede. Daca ai proasta inspiratie sa-i întrebi daca poti conta pe ei ti se raspunde implacabil: „Stimabile, noi doar am zis. Noi doar ne-am dat cu parerea. Or fi altii care sa ia taurul de coarne, ca de, noi nu trebuie sa ne expunem!”. Inexpugnabilii stau cuminti, bine paravanati, si fac galerie din “off” jucându-si excelent rolul de raspândaci ai nemultumirii maselor, traindu-si meschin idioata lor speranta de a fi luati de val si facuti legitimi peste noapte, din niste bastarzi nebotezati.
Ca popor am ascultat, cu cumintenia omului de bun simt, de toate palavrele administrate de cei care ne conduc de cincisprezece ani si le-am dat crezare, nu atât ca ne-ar fi convins, ci pentru-ca am sperat într-un mai bine cât de mic dupa o cacialma comunista atât de mare. Ne-am uitat si la unii si la altii, ne-am mirat tare când am aflat si de unii si de altii câte ticalosii au fost în stare sa faca, am asteptat ca si unii si altii sa dea în sfârsit cu subsemnatul pentru subminarea conditiei de existenta a natiunii române. Dar nu s-a întâmplat nimic din toate acestea! Si atunci am avut necugetata îndrazneala sa întreb pe unul dintre cei care se dau drept exponenti ai ratiunii critice: de ce se continua, domnule mizeriile acestea? Si pâna când?. Dupa o scurta introducere pseudoacademica a concluzionat: domnule, dumneata nu vezi ce este evident. Toti sunt din aceeasi familie. E drept ca astazi au culori diferite dar genul lor proxim este acelasi. Câte un intrus, pe ici pe acolo, de ochii lumii, dar în esenta sunt aceeasi. Si se vor roti pâna la calendele grecesti. Pentru ca sunt intersanjabili. Adica, se schimba între ei. Si stii de ce? Pentru ca sunt intersantajabili. Principiul neutralizarii reciproce folosindu-se acelasi arsenal murdar al santajului. Se practica de mult, stimabile, jocul acesta. Ai ramas un visator, un naiv. E vremea sa te dai cu lumea. Nu crezi ca e timpul sa te mai gândesti si la dumneata? Nu cred ca mai este loc sau se mai merita sa facem vreun comentariu. Am schitat în cuvinte simple câteva gânduri revoltate care mai apoi au facut loc unui eseu. Dar mi-am interzis sa accept statutul de idiot solemn ce mi se propusese în schimbul unui statut de profitor social protejat. Cu putine zile în urma un fost colaborator de breasla mi-a transmis sincere si cordiale felicitari pentru ceea ce a auzit ca urmeaza sa hotarasca cu persoana mea. Raspândacul îsi facea de minune treaba. Poate era chiar bine intentionat si tot la fel de bine manipulat. Cert este ca masinaria raspunde, pe mai departe, perfect la comenzile papusarilor. Este normal ca totul sa ramâna încremenit în regulile care ne sufoca pentru ca traim pe mai departe într-o lume a Lor. Si nu am reusit sa schimbam decât aparentele si detinatorii de roluri. În rest, acelasi oportunism mediocru, aceleasi tradari criminale nepedepsite, aceleasi complicitati venale încurajate, aceleasi figuri de paiate urâte prin ele însele! Iar cârcotasii cotidieni, cu negatia în gena multimilenara, devin numai lapte si miere când, ocazional, dau mâna cu potentatii zilei pe care nu mai prididesc sa-i înjure birjareste. Sa-i vezi cum se chircesc de placere si se gudura prin plecaciuni servile, cât de euforici devin, cât de afectati accentueaza, prin repetare, cuvintele Excelentei Sale, domnul ministru Cutare, Cutarica sau Cutarel!
Periculoasa prabusire morala! Si uite asa se creeaza o noua si convertita generatie, distrofica spiritual, cu fite gata preparate în antecamerele bossului, foarte abila dar vremelnica, intuitiva si speculanta dar incapabila de creatie perena. Mai mereu nemultumita de ce i se ofera, pentru ca nu are masura valorii proprii, dar si fara curajul asumarii raspunderii de sine, se înroleaza în cortele mârâitorilor de profesie, a trompetistilor de peluza.
Noul individ social este un mutant reusit care schimbând verticalitatea, vigoarea si barbatia cu orizontala nevertebratei molusce, spera sa supravietuiasca în slugarnicie. El nu va mai avea drept la cuvânt niciodata. I se va permite doar sa dea din cap. Ca vita întelegatoare. Iar când se va fi umplut de mânie va avea dreptul constitutional sa mârâie.

Dr. Mircea Chelaru

[/]Marea Maraiala Nationala !
[/] Ochiul de veghe - Viziunea oarba
[/] De ce in NATO, de ce in UE !
[/]Social Democratia la trecutul simplu
(2005-05-30)

[/] Catedrala Mantuirii Neamului sau a dezbinarii bucurestenilor?!
[/] Cine a "nasit" baronii actuali?
(2004-03-24)

[/]Limba "Transilvaneana"(?!): o noua agresiune antiromaneasca
(2002-12-10)